Lidia Handabura

Azi am simtit din nou ca ii pot iubi pe oameni. Pierdusem insusirea, uitasem cum e sa te uiti la incaltarile unui om si sa te apuce brusc compasiunea. Chiar si pantofii de firma puteau declansa valul de intelegere, nu doar cei scalciati, calcati de ani de zile. Cand cineva ma irita visceral, ma uitam [...]

Ovidiu chiar traieste. Cand am descins in blocul pe jumatate gaurit, urduros si mirosind mereu a subsol inundat si a excremente de soareci si sobolani am crezut ca acolo nimeni nu poate supravietui intelectual si ca , de fapt, nu exista vreun intelectual pe o arie de 20-30 km imprejur. Silvia insa mi-a marturisit, la una [...]

Silvia, Ovidiu, Sandix, Radu si Rodica au plecat toti in sambata aceea. Am ramas in tot blocul de stagiari si cutitari ( muncitorii de la combinat cu care eram “combinati” in bloc) doar Dura, Marius si cu mine. Ne uitam la televizorul lui Dura, singurul care avea asa ceva acolo. Era inceputul lui decembrie 1989  [...]