Lidia Handabura

Se ia un spermatozoid, se pune pe directie, la capat asteapta impacientat, cu ochii pe ceas, ovulul cu gene false , daca totul decurge ca la carte, in aproximativ noua luni avem produsul finit. Dureaza ceva mai mult decat o friptura pusa la microunde, dar merita! Mai ales, de cand  li s-a facut marea favoare de a fi lasate acasa doi ani, lumea se grabeste sa faca “doi in unu”, mai precis doi in doi ani, adica, aluatul pentru al doilea sa fie deja pus inainte de a se implini doi ani cu primul!  Daca primul copil mai are o sansa sa apara pe lume ca mircol, ca “surpriza”, al doilea, treilea samd, aproape cert e planificat. Cel putin in familiile bune! Adica, responsabile, in pas cu vremea. ce conteaza ca mama e arsice dupa primul copil, ca abia mai umbla de dureri de spate, ca inca nu si-a revenit dupa noptile albe cu colici si dureri de dinti, ca tata vorbeste singur de la co-veghea nocturna, dupa care mai fuge  si la slujba? Totul trebuie facut acum ori niciodata, cat mai functioneaza legea cu 85% din indemnizatie! Altfel, se pierde!

O, da, poate creste populatia tarii cu ocazia asta, poate o sa avem intr-adevar si mai multi copii neglijati, de care parintii efectiv nu se mai pot ocupa, scoala oricum nu reuseste sa se ocupe, iar societatea  se vede doar nevoita sa-i asimileze, buni, rai, bine sau prost crescuti, impertinenti sau timizi pana la autism. Pentru ca atat timp cat facem copii ca si cand am lupta pentru un ’spor salarial’ si nu pentru ca simtim ca o dorim cu toata fiinta si ca suntem si apti sa facem fata , cat timp preocuparile fata de copii  se inscriu doar in aria  medicala si gastronomica, iar educatia si afectiunea se “subinteleg” , vom continua sa aducem pe pamant o cantitate tot mai mare de nefericire. Vom fi parintii adolescentilor de maine, care ne vor intreba, sec: “Ce, ti-am cerut eu sa ma faci?”. Acelasi truism de cand lumea!

Succes tuturor crestinilor care au ales intre indemnizatie si minune!