Silvia, Ovidiu, Sandix, Radu si Rodica au plecat toti in sambata aceea. Am ramas in tot blocul de stagiari si cutitari ( muncitorii de la combinat cu care eram “combinati” in bloc) doar Dura, Marius si cu mine. Ne uitam la televizorul lui Dura, singurul care avea asa ceva acolo. Era inceputul lui decembrie 1989 si asteptam cu totii Anul Nou ca s-o mai stergem spre orasele noastre. O seara de sambata innorata, rece, dar cu toate acestea, deloc sumbra. In Hoghiz totul era suportabil, totul era in transformare, mintile noastre dadeau sens la tot ce se intampla sau NU se intampla. Din nimic faceai ceva, ba ajungeai sa te si distrezi sau sa te simti fericit! Notiune pe care, desi o dezbateam “filosofic”, crezand ca trebuie multa teorie inainte de aplicatie, noi chiar o traiam…tin minte ca o data am fost atat de fericiti numai pentru ca eram impreuna toti, incat ne-am imprastiat in toiul noptii pe podisul pustiu, bantuit uneori de ursi si mistreti si am umblat de nebuni sa ne bucuram de bucurie. Dramele cotidiene ajungeau prilej de exercitiu de fericire…chiar daca acum mi-e greu sa mai obtin efectul in noul context, tin minte senzatia si cu putin antrenament, plus prietenii de rigoare, as putea cadea usor prada unui acces de fericire paroxistica…
Dura era un tip dur. Mic, vanjos, cu par lung pana la umeri . Stia sa coasa la masina , sa gateasca si sa fie ironic si acid. Asta ne placea indeosebi! Silvia il sacaia constant, locuia deasupra lui si cobora mereu cu ibricul ei proverbial la usa. Dura aparea in cadrul ei cu o fata sinistra, vadit deranjat: “Ce vrei?”, “O, Durule, am venit sa-ti aduc cafea…noi toti te iubim!” urla Silvia in usa si incepea sa rada in rafale…” Bai, nu am chef sa fiu iubit de voi!” zicea el. “Trebuie sa te lasi iubit, cum te iubim noi nu te mai iubeste nimeni, excluzand familia, care nu se baga aici…”..Dura ceda nervos si o primea. Pana la urma ii povestea viata si el! Asa ca, tot bombanind si incercand sa fie distant si ’scarbos” a ajuns sa ne iubeasca si el…
In seara de sambata innorata, latelevizor a aparut un reportaj cu Ceausescu aflat in vizita intr-o tara africana. Era pe prima pagina a revistei UHU…am inceput sa radem ca niste cretini…”Ceausescu, tu esti UHU!” a strigat Dura, intr-un accces de ras nervos. Am inceput sa ne imaginam cum ar fi sa iesim in strada toti, in toata tara si sa ne batem cu securistii, militienii…am facut scenarii stupide pana tarziu in noapte…
Doua saptamani mai tarziu, cand stateam toti la un vin pe mocheta mea verde, cineva a intrat brusc in camera si a spus: “Mai, la Timisoara au iesit oamenii in strada…e pe bune! am auzit la Europa Libera!”…
