Asistam la multe dezbateri pe tema realitate-virtual. Pare ca realitatea se situeaza undeva in varful axei fata de virtual ( vezi ireal, visare, nebunie in cele din urma). Si nu cred ca e vorba de o polemica adevarata, de o “criza a realului”: se contrazic doar indivizii pragmatici – pentru care lumea virtuala e un mijloc de propasire , cu idealistii, pentru care virtualul nu e decat o extensie a realitatii (uneori, un substitut, dar ceva mai rar totusi). Pentru ca, daca esti atent, plonjeul in virtual simuleaza foarte bine, in sfera emotionala, realitatea. Ba mai mult, as zice ca imbogateste realul cu trairi pe care nu le poti avea “face to face” tocmai pentru ca totul e prea la indemana.Realitatea trebuie traita pur si simplu, dar oricum, tot in zona impalpabila se desfasoara viata interiora.Gandim, simtim, decidem cu “organe” pe care nu prea le-a atins nimeni…si chiar cand relationam cu exteriorul, filtram totul prin minte si suflet.
Nu pledez aici pentru o disolutie totala in virtual , dar cred ca poate fi acceptat cel putin din doua motive:sa te invete rabdarea si nuantele, pe de o parte si sa iti satisfaca gustul ludic.Ne putem juca la infinit in aceasta lume elastica pentru ca nu avem nevoie decat de bunavointa, curaj, imaginatie. E mult? putin?
M-am gandit azi cam cum ar trebui sa arate siteul unui “user” care a murit accidental…nu sunt morbida, sunt…realista! Cum? Oare virtualul putrezeste? Miroase urat? O sa vedem iarba crescand pe la colturile frumos colorate? Vocea solistului de pe player raguseste, amuteste? Cine mai stie parola ca sa intre si sa faca curatenie? Si sa stinga luminile colorate…
ianuarie 29th, 2010 - 15:17
Realitatea virtuala este realitate. Poti clasifica evenimentele in evenimente virtuale din realitatea virtuala si evenimente palpabile din realitatea palpabila. In Realitatea Virtuala intra si si “Realitatea virtuala” asa cum e ea conoscuta din filme sau jocuri. Si aceasta este realitate pentru ca interactioneaza cu realitatea palpabila, caci altfel de ce s-or fi sinucis unii care au vazut Avatar ? Ideile sunt o categorie a realitatii virtuale de asemenea. Diferenta principala intre realitatea virtuala si cea palpabila ar fi ca realitatea virtuala s-ar parea ca nu se supune legii Entropiei, – Principiul al II-lea al termodinamicii. Ideile nu tind spre dezordine, ci din contra. Din motive de simetrie mai exista:
Irealitatea palpabila
si
Irealitatea virtuala
Un exemplu de irealitate palpabila este Lidia.
Faptul ca eu astept argumente pentru asta face parte din irealitatea virtuala.
Oricum e clar ca este resimtita o tensiune in domeniul realitate virtuala si cea palpabila. Aceasta se poate rezolva iesind din paradigma ta, care o fi, virtuala sau palpabila. Atunci poate vezi ca nu exista o dialectica a realitatii insesi cinumai a propriei tale evolutii.
So , virtualul nu e o extensie a realitatii (palpabile) ci o generalizare a lui. Adica palpabilul este un caz particular al realitatii. El insusi este cat se poate de virtual dar este formalizat pentru a fi usor manipulat.
Matematica de exemplu este o relaitate virtuala nepalpabila formala. Interesant nu ? Virtualul nu se desprinde in mod “real” de palpabil.
Palpabilul, ca si virtualul este o aproximatie a realitatii. Impreuna, sunt o mai buna aproximatie.
Si atentie, numai cand ai inteles suficient de bine formalul, poti discuta despre limitele lui si nuante. Logica fuzzy este doar o mai buna aproximare a realului fara sa paraseasca formalul in totalitate.
Virtualul nu putrezeste, asa cum am zis. Virtualul nu se supune legii Entropiei. Ba din contra, probabil ca reactie a materialului de a se dezintegra, virtualul se oeganizeaza. E clar ca lumea creste in virtual…
E mult de discutat aici:
continuu-discontinuu , nuante,
calitate-cantitate
etc.
martie 25th, 2010 - 9:19
Mă apropii în fugă de colţul străzii,ştiu că cel puţin doi mă vor aştepta înarmaţi pînă în dinţi.Încarc arma din fugă,ajuns în colţ,scot doar ţeava şi jumătate de faţă,unul solid încerca cu greu să îşi ascundă corpolenţa după un butoi de benzină,cu coada ochiului îl văd şi pe cel de-al doilea după un perete spart cum mă ia la ochi,anii de luptă îşi spun cuvîntul mă rostogolesc întro parte trimiţînd o rafală în butoi,explozia îl făcu fărîme pe,,greuceanu”,iar individul ascuns după zid,îşi acoperii ochii cu braţul orbit de explozia violentă,cuţitul meu îi,,mîngîie” carotida,un şuvoi de sînge udă pămîntul.Încarc din nou arma,un val inamic inundă ecranul,cu o poftă sălbatică descarc mitraliera în direcţia lor,andrenalina e adusă la normal de chemarea lui Gabi,…dau un stand by şi mă duc la masă,…am o poftă de ceva în sînge.